De ce-mi place să stau în cămin

Pentru că, înainte de examen, mai ales dacă n-ai fost tot anul la cursuri(cazul meu), bați de două ori la ușa Gianinei și le-ai găsit. Pentru că atunci cînd am ore de la 8 dimineața pot sa ma trezesc la 8 fără 5. Pentru că aici sînt „fata cu laptopul” și dacă nu prind un loc pe fotoliu, se împiedică toată lumea de mine pe hol; probabil mă înjură în gînd, dar nimeni nu are curajul sa ma trimita în ... cameră. Iar uneori, tot pe hol, cînd încerc să învăț de la parter se aude Mihai cîntînd la chitară. Și melodia e atît de frumoasă, încît uit că am mîine examen și mă apuc să caut pe mess pe cineva de care mi-e dor și să-l întreb ce mai face. Îmi place căminul meu, pentru că în războiul cumplit împotriva gîndacilor și a ciorilor, noi, fetele de la 62, sîntem o echipă. Îmi place în C5 pentru că Revelina face cafea dimineața, în rarele zile cînd se trezește, inundînd holul cu o aromă puternică de licoarea nesomnului. Dar, cel mai mult îmi place în cămin pentru că atunci cînd mi-am pierdut cheia de la cameră, am recuperat-o datorită unui anunț de pe ușa de la baie. Azi m-a întîlnit cineva pe hol și mi-a înapoiat telefonul pe care-l uitasem pe undeva.

Nimic dintre astea nu mi s-ar fi întîmplat dacă stăteam la apartament, singură în cameră, cu apă caldă cînd vreau eu, fără gîndaci și alte comodități inutile.