Cu trenul! Nimeni nu ne-a zis nimic. A fost aproape plictisitor. Un rusoi și-a notat într-un carnet numele noastre, nu cred că știa că noi făcusem gălăgie în vamă. Înapoi am trecut noaptea tîrziu. SISul dormea dus și sforăia dulce imnul URSS. Abia cînd am ajuns la Iași, colegii de cămin ne-au transmis salutări călduroase de la oamuleții verzi. În weekendul viitor mă duc iar acasă și sînt torturată de-o curiozitate aproape perversă: va fi sau nu va fi? Măcar o discuție...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 reacții:
Trimiteți un comentariu